Se sfarseste incet povestea de toamna…incepe cea de iarna. Iar aerul pe care l-am simtit cand am coborat din tren m-a facut sa imi doresc cu si mai multa nerabdare sa vina odata zapada aia, cu frig, obraji imbujorati si miros de vin fiert cu multa scortisoara.
Nu mai urcasem de ceva vreme la Cota 2000, uitasem ce minunatii ascunde natura acolo. Stateam lipita de geamul telecabinei si-ncercam sa nu pierd nimic din privire, ma simteam ca un copil.
Sus- am ramas cu cuvintele agatate intre buze si ochii mijiti de la soare. Soarele ala care in Sinaia nu stralucea, dar aici m-a furat cu totul.
Reclame
Lasă un răspuns