Aproape c-a fugit si septembrie…Si ramane-n urma lui o dimineata invelita usor in ceata, in care se ascunde orasul inca adormit, simt ca s-a racit si aerul intepator imi gadila narile. In fata mea…numai povesti. Vad case vechi care ascund secrete, oameni care se grabesc pe strazile inguste. Muntii stau si asculta. Frunzele cum fosnesc, gandurile tale, micile sorbituri din ceaiul meu fierbinte. Ma ghemuiesc si mai mult in patura pufoasa, diminetile ca astea sunt de savurat.
Lasă un răspuns